Pe jumătate moartă ( Madison Avery, #1 )

Kim Harrison, autoare bestseller New York Times, s-a născut şi a crescut în Vestul Mijlociu al SUA, dar, între timp, s-a mutat în sud, ca să scape de zăpadă. Îşi petrece timpul având grijă de orhidee, gătind împreună cu un tip îmbrăcat cu o geacă de piele şi dresându-şi câinele.  Kim este şi autoarea seriei bestseller Hollows şi a contribuit la colecţia de romane paranormale Prom Nights From Hell (alături de Stephenie Meyer, Meg Cabot ş.a.). Puteţi să o vizitaţi accesând site-ul www.kimharrison.net.

Format: 13 x 20 cm
Autor: Kim Harrison  
Traducere: din limba engleză de Laura Blebea
ISBN: 978-973-128-367-8
Editura: CORINTeens
Aparitie: 2011
Numar pagini: 256

Preț: 34.90 RON

Toată lumea trece prin asta. Toată lumea moare, vreau să spun. Am aflat-o pe cont propriu când am împlinit şaptesprezece ani şi am fost omorâtă într-un accident de maşină monstruos, în noaptea balului de absolvire. Dar n-a fost vorba de un accident. A fost o spintecare plănuită cu mare grijă, o singură clipă a bătăliei dintre spintecătorii luminii şi cei ai întunericului, dintre rai şi iad, liber-arbitru şi soartă. Doar că eu n-am încetat din viaţă aşa cum se întâmplă cu majoritatea celor ce mor. Dintr-o eroare, sunt blocată aici, moartă pe Pământ. Îngerul care n-a reuşit să mă apere şi amuleta pe care am furat-o de la cel care m-a omorât sunt singurele lucruri care m-au împiedicat s-o sfârşesc aşa cum şi-au dorit spintecătorii întunericului. Adică, moartă.

Mă numesc Madison Avery şi o să vă dezvălui călumea nu constă doar în ce puteţi vedea, auzi sau atinge. Pentru că eu văd,aud, ating, trăiesc.

 Viaţa lui Madison Avery a fost dintotdeauna ciudată, dar nici chiar aşa. Niciodată nu s-a încadrat în tiparele celor vii, dar nici în ale celor morţi. Înainte era obligată să suporte ignoranţa colegilor, dar acum trebuie să se împace cu ideea că e moartă şi să aibă grijă ca ucigaşul ei să nu o şteargă de pe faţa pământului  permanent.

Nu în fiecare zi ai şansa să păcăleşti un cronometror al întunericului, conducătorul unei armate întregi de spintecători ai întunericului de-a dreptul fioroşi. Ei cred în soartă, iar dacă cineva încearcă să i se opună, acea persoană ajunge pe cealaltă lume. De la secerat la tragice accidente, scopul scuză mijloacele, nu-i aşa ? Pfiii, eroina noastră ştie mult mai bine.

Şi oare cine sunt adversarii lor ? Spintecătorii luminii, în frunte cu un cronometror al luminii. Ei încearcă să împiedice morţile timpurii ale oamenilor momentan nevinovaţi, crezând în liber-arbitru.

Totuşi, luminaţi sau întunecaţi, toţi – cu excepţia cronometrorilor - sunt nişte îngeri decăzuţi care şi-au pierdut dreptul de a rămâne în rai şi de-a mai trage câte o cântare la harpă pentru a-i încânta pe ceilalţi. Uneori, conducătorii celor două grupuri, cei doi oameni nemuritori, sunt inversaţi, atât de mult seamănă! Soarta sau liberul-arbitru ? Asta-i întrebarea.

Acum să ne întoarcem la domnişoara cu şuviţe mov. Nu doar Kairos e pe urmele ei. Şi Aripile Negre, pe care noi le vedem ca pe nişte ciori, o urmăresc, deoarece ele se hrănesc cu sufletele celor decedaţi, celor ca ea. Din fericire a fost lăsată în grija lui Barnabas, care îi ascunde prezenţa, astfel încât să nu rămână fără suflet, şi implicit fără acea iluzie a unui corp. Cei doi încearcă să îşi atingă gândurile prin intermediul amuletelor, dar fără succes.

Cred că minţile voastre deja au început să formuleze diverse întrebări. Totuşi, eu nu vă voi dezvălui răspunsurile, ci voi continua să sper că vă veţi achiziţiona această carte !

Opinie personală

A fost o carte frumoasă, ce să spun ?

Totuşi, autoarea a încercat prea mult să vină cu ceva original, iar unele părţi nu se leagă.Poate nu sunt capabilă de a înţelege, poate explicaţii plauzibile se vor strecura în următoarele volume. Nu am nicio idee … În schimb, eu pot spune cu siguranţă că am empatizat cu personajele, şi sunt sigur că şi voi o veţi face - dacă n-aţi făcut-o deja. Stilul autoarei nu e impresionant, dar e foarte bun.

Per total, merită citită deoarece aveţi doar de câştigat.  Cu siguranţă vă veţi aminti cel puţin crâmpeie din ea chiar şi la bătrâneţe …

Notă : 3/5